Siguranță 9 iun. 20267 min citire

Verificarea etanșeității la racordul aragazului

Racordul aragazului este locul unde apar cele mai multe scăpări de gaz din locuință, pentru că e singura parte a instalației care se mișcă, se îmbătrânește și se demontează des. Verificarea etanșeității durează câteva minute și se face cu soluție de spumă și detector, nu cu bricheta. Îți explicăm mai jos cum se testează corect, ce înseamnă o scăpare mică și când e obligatoriu să chemi un instalator autorizat ANRE.

De ce racordul aragazului cedează primul.

Instalația de gaz din locuință este, în cea mai mare parte, țeavă fixă: Odată montată și verificată, stă pe loc ani întregi. Racordul aragazului e altceva. El leagă robinetul din perete de aparatul propriu-zis, iar aparatul se trage la curățenie, se mută când zugrăvești, se înlocuiește când cumperi altul. Fiecare mișcare solicită furtunul, colierele și filetele.

La asta se adaugă mediul din bucătărie. Furtunul stă în căldură, în aburi și în grăsime, adică exact condițiile în care cauciucul se întărește, își pierde elasticitatea și crapă. De multe ori fisura nu se vede deloc din față, pentru că apare pe partea dinspre perete sau chiar sub colier, acolo unde materialul e strâns.

Al treilea motiv este montajul făcut în grabă. Un furtun răsucit, un colier strâns peste măsură, o garnitură refolosită sau o etanșare cu bandă pusă în sens greșit produc o neetanșeitate care nu se manifestă imediat, ci după câteva săptămâni. De aceea verificarea etanșeității nu este un moft, ci pasul final normal al oricărei intervenții la racord.

Cum se testează corect etanșeitatea.

Testul corect are două componente care se completează reciproc: Soluția de spumă, care îți arată exact locul scăpării, și detectorul de gaz, care îți spune dacă mai există gaz în aer chiar și acolo unde nu poți ajunge cu mâna.

Soluția de spumă este apă cu detergent, aplicată cu pensula sau cu pulverizatorul pe toate punctele de îmbinare, cu instalația sub presiune și cu robinetul deschis. Se verifică pe rând: Ieșirea din robinetul de perete, ambele capete ale furtunului, zona de sub coliere, racordul la rampa aragazului și, dacă există, piulița olandeză. Dacă apare gaz, spuma începe să facă bule mici care cresc și se refac după ce le ștergi. O singură bășică apărută la aplicare nu înseamnă nimic, semnalul real este bula care se reformează continuu în același punct.

Detectorul de gaz completează imaginea. Se plimbă lent, la câțiva centimetri de traseu, pe deasupra tuturor îmbinărilor și în spatele aragazului, unde gazul metan tinde să urce și să se acumuleze. Detectorul prinde concentrații mult sub pragul la care simți mirosul, deci sesizează scăpările incipiente pe care nasul nu le percepe.

La final, verificarea se face și la aparat, nu doar la racord: Robinetele de pe rampă, garniturile lor și zona duzelor. Nu are sens un racord perfect etanș dacă pierderea vine, de fapt, din robinetul unui ochi. După orice intervenție la racord, adică schimbare de furtun, schimbare de duze, înlocuire de robinet sau montaj nou, testul de etanșeitate este obligatoriu și se face pe loc, înainte ca instalatorul să plece.

Ce NU se face niciodată la o scăpare de gaz.

Nu cauți niciodată o scăpare de gaz cu flacără. Nici cu bricheta, nici cu chibritul, nici plimbând un ochi aprins pe lângă furtun ca să vezi „dacă tresare flacăra”. Este cea mai periculoasă metodă posibilă și este interzisă, pentru că faci exact lucrul de care trebuie să te ferești: Aduci o sursă de aprindere lângă un amestec de gaz și aer.

Motivul e simplu. Gazul metan arde doar într-un interval de concentrație, dar în acel interval aprinderea nu este o flacără mică și controlată, ci o deflagrație. Într-o bucătărie închisă, în care gazul s-a acumulat câteva minute în spatele aragazului sau sub mobilier, o singură scânteie e suficientă pentru o explozie care aruncă geamurile și pereții despărțitori. Nu ai timp de reacție și nu ai unde să te retragi.

Tot pe lista de interzis intră și restul improvizațiilor: Verificarea „după ureche”, adică ascultarea unui șuierat, care funcționează doar la pierderi mari și deja periculoase; folosirea unui aparat electric de orice fel în încăperea în care miroase a gaz, inclusiv aprinderea becului, a hotei sau a ventilatorului; astuparea unei scăpări cu bandă adezivă, cu săpun, cu silicon sau cu bandă izolatoare; și strângerea „mai tare” a unui colier peste un furtun crăpat, care de obicei mărește fisura.

Un ultim lucru: Nu amâna. Dacă ai găsit bule în spumă și nu poți remedia imediat, închide robinetul de gaz al aragazului și lasă-l închis până vine instalatorul. Un aragaz nefolosit o zi e o problemă mică, o scăpare lăsată peste noapte nu este.

Ce înseamnă, de fapt, o scăpare mică.

Multă lume presupune că o scăpare mică e tolerabilă, pentru că „nu se simte mai nimic”. În realitate, în materie de gaz nu există pierdere acceptabilă. Orice ieșire de gaz din instalație înseamnă neetanșeitate, iar neetanșeitatea nu se autorepară: Fisura din cauciuc crește, filetul slăbit se destinde, garnitura uscată se sfărâmă.

Diferența dintre o scăpare mică și una mare este doar de timp. O pierdere minusculă într-o bucătărie ventilată se disipează și nu ajunge la concentrația periculoasă. Aceeași pierdere, într-o bucătărie cu geamuri termopan închise ermetic, cu ușa închisă, pe durata unei nopți sau a unei plecări de weekend, se acumulează. Gazul metan e mai ușor decât aerul, urcă și stă în stratul de sus al încăperii, iar când revii și aprinzi lumina, sursa de aprindere e deja acolo.

Mai există un aspect pe care oamenii îl ignoră: Mirosul nu e un instrument de măsură. Odorizantul din gaz te avertizează, dar nasul obosește repede, se obișnuiește cu mirosul în câteva minute și nu îți spune cât de multă acumulare există. Sunt și situații în care persoanele în vârstă sau răcite nu simt aproape nimic. De asta se folosește detectorul, care măsoară în loc să presupună.

Concluzia practică: Dacă spuma face bule într-un punct, acel punct se remediază, nu se supraveghează. Se schimbă furtunul, garnitura sau robinetul, apoi se repetă testul până când nu mai apare nicio bulă.

Cât costă verificarea și ce include.

Verificarea etanșeității la racordul aragazului face parte din pachetul Servicii Aragaz: 100 lei manoperă sau 150 lei cu materiale incluse, cu deplasarea inclusă în preț, atât în Iași, cât și în Botoșani. Nu plătești separat drumul și nu apar costuri surpriză la final.

Varianta de 100 lei acoperă manopera: Verificarea etanșeității pe tot traseul de la robinetul de perete până la rampa aragazului, controlul cu spumă și cu detector, verificarea robinetelor aparatului, reglajul flăcării și punerea în funcțiune. E potrivită când ai deja materialele cumpărate sau când nu e nevoie de piese noi.

Varianta de 150 lei include și materialele uzuale: Furtun nou omologat, coliere, garnituri, materiale de etanșare, iar acolo unde e cazul, duzele. E soluția aleasă de majoritatea clienților, pentru că rezolvă tot dintr-o singură vizită și nu te trimite la magazin în mijlocul intervenției.

Dacă vrei o siguranță permanentă, nu doar o verificare punctuală, se poate monta un detector de gaz cu electrovalvă, de la 550 lei. Acesta stă montat în bucătărie, detectează scăpările sub pragul la care simți mirosul și închide automat alimentarea cu gaz, inclusiv când nu ești acasă. Este cea mai bună investiție pentru locuințele cu copii, cu persoane în vârstă sau pentru apartamentele închiriate.

Cât de des se verifică instalația și racordul.

Legislația face o distincție clară între instalația de gaz în ansamblu și racordul aparatului. Pentru instalație, Legea 123/2012 și normele tehnice NTPEE-2018 impun Verificare Instalație Gaz la fiecare 2 ani și Revizie Tehnică la fiecare 10 ani, ambele executate de un operator economic autorizat ANRE. Sunt obligatorii, iar lipsa lor poate duce la sistarea alimentării cu gaz.

Racordul aragazului are însă un ritm propriu, mai des. Se verifică la fiecare intervenție asupra lui, indiferent cât de banală pare: Schimbare de furtun, schimbare de duze pentru trecerea de la un tip de gaz la altul, înlocuirea robinetului, montajul unui aragaz nou sau simpla remontare după ce ai mutat aparatul. În plus, merită un control ori de câte ori muți aragazul de la locul lui, când te muți într-o locuință nouă și nu știi vechimea furtunului, sau când observi că furtunul e întărit, decolorat ori fisurat la capete.

Ca regulă simplă de memorat: Verificarea periodică ține de lege, verificarea racordului ține de bun simț tehnic și se face de fiecare dată când cineva a pus mâna pe el. Ideal e să le combini, adică să ceri și controlul racordului atunci când vine instalatorul pentru verificarea la 2 ani.

Ce faci dacă simți miros de gaz.

Dacă simți miros de gaz, nu faci nicio verificare și nu cauți sursa. Prima grijă e să nu apară nicio scânteie. Nu aprinzi și nu stingi nimic electric: Nici lumina, nici hota, nici ventilatorul, nici televizorul, nu bagi și nu scoți nimic din priză. Chiar și un simplu întrerupător produce, în interior, o scânteie suficientă.

Deschizi larg ferestrele și ușile ca să se aerisească încăperea, închizi robinetul de gaz al aragazului și, dacă poți ajunge în siguranță la el, robinetul general al locuinței. Apoi ieși din locuință și îi scoți și pe ceilalți afară, inclusiv vecinii de palier dacă mirosul e puternic pe casa scării.

De afară, nu din apartament, suni la Delgaz Grid, numărul de urgență 0800 800 928, disponibil non-stop și gratuit. Nu folosi telefonul în încăperea în care miroase a gaz. Aștepți echipa afară și nu reintri până nu îți spune ea că se poate.

După ce urgența e rezolvată și alimentarea e închisă în siguranță, urmează partea de reparație: Identificarea punctului de scăpare, înlocuirea pieselor și un nou test de etanșeitate. Aici intervenim noi. Ne suni la 0742 235 821, venim cu materialele la noi și îți lăsăm instalația verificată și funcțională. IGN Service este autorizată ANRE, EDIB nr. 24988.

Bază legală: Lucrările la instalațiile de gaze naturale se execută de operatori autorizați ANRE, conform Legii nr. 123/2012 și normelor tehnice NTPEE-2018. IGN Service deține autorizația ANRE EDIB nr. 24988.

Întrebări frecvente.