Reglaj arzătoare aragaz: Aer/gaz și flacără minimă
Un aragaz nu arde gaz curat, ci un amestec de gaz și aer, iar proporția dintre ele decide dacă flacăra e albastră și economică sau galbenă și periculoasă. Reglajul arzătoarelor înseamnă exact potrivirea acelui amestec și a flăcării minime, la fiecare ochi și la cuptor. Îți arătăm mai jos când e nevoie de reglaj, ce verifică instalatorul și ce riști dacă îl amâni.
Pe scurt: Aragazul arde un amestec de aer și gaz; proporția greșită dă flacără galbenă, periculoasă și cu risc de monoxid. Reglajul potrivește amestecul și flacăra minimă la fiecare ochi și la cuptor, până arde albastru și stabil. Se face de un autorizat ANRE. IGN Service reglează arzătoarele în Iași și Botoșani.

Când ai nevoie de reglaj la arzătoare.
Reglajul nu are un termen fix, ca verificarea instalației de gaz. Se face atunci când flacăra dă semne că amestecul nu mai e corect sau după orice intervenție la duze, robinet ori la aparat. Iată situațiile clare în care se impune:
- Flacăra e galbenă sau portocalie, constant, la unul sau la mai multe arzătoare.
- Flacăra se stinge singură când dai pe foc mic, la fierbere lentă.
- Flacăra se ridică de pe coroana arzătorului, pâlpâie și face un zgomot puternic, ca un fâsâit.
- Ochiurile ard inegal: Unul are flacără înaltă, altul abia se ține.
- Rămâne funingine neagră pe fundul oalelor.
- Apa fierbe vizibil mai greu decât înainte, deși robinetul e deschis la maximum.
- Simți miros de gaz ars sau te ustură ochii în timp ce gătești.
La fel, reglajul e obligatoriu după ce s-au curățat sau s-au schimbat duzele, după o conversie între gaz natural și GPL, după mutarea aragazului în altă locuință și după montarea unui aparat nou. Practic, orice atingere a circuitului de gaz al aragazului se închide cu reglaj și cu probă de etanșeitate, nu doar cu strângerea unui racord.
Ce înseamnă, de fapt, amestecul corect aer/gaz.
Gazul ajunge la arzător printr-un orificiu foarte fin, duza, și iese cu viteză mare. Jetul trece printr-o zonă îngustată, numită tub de amestec sau Venturi, și antrenează după el aer din bucătărie, prin orificiile de la baza arzătorului. Acela este aerul primar: Se amestecă cu gazul înainte ca amestecul să ajungă la flacără. Restul oxigenului necesar, aerul secundar, e luat direct din jurul flăcării. De aici vine regula de bază: Un arzător de aragaz nu arde gaz, arde un amestec, iar reglajul înseamnă potrivirea proporției.
Când aerul e prea puțin, gazul nu găsește oxigen suficient. Flacăra devine moale, lungă, cu vârfuri galbene, depune funingine și produce monoxid de carbon. Când aerul e prea mult, apare fenomenul invers: Flacăra e scurtă, dură, zgomotoasă, se desprinde de coroana arzătorului, se ridică și se poate stinge singură. La debit mic, un amestec prea sărac poate arde chiar înapoi, în interiorul arzătorului, cu un pocnet sec și miros neplăcut.
La aragazurile care au registru de aer, adică un inel sau o bucșă reglabilă pe tubul de amestec, instalatorul potrivește aerul primar din acel element. La multe modele moderne aerul primar este fix din construcție, iar arderea corectă depinde atunci de trei lucruri: Duza potrivită pentru tipul de gaz, orificiile curate și presiunea corectă de alimentare (la gaz natural, în mod normal în jur de 20 mbar la aparat). De asta un reglaj serios începe întotdeauna cu duza. Nu poți compensa dintr-un șurub o duză înfundată sau nepotrivită, iar orificiul duzei nu se lărgește niciodată cu sârmă sau cu ac: Ar strica definitiv dozajul gazului.
Flacăra minimă și șurubul de by-pass.
Poziția de foc mic nu apare de la sine. Ea este limitată de un șurub mic aflat în robinetul fiecărui arzător, numit by-pass, care lasă să treacă doar un debit redus de gaz atunci când rotești butonul la minim. Acesta este, în practică, cel mai important reglaj de la un aragaz și cel mai des greșit.
Testul corect e simplu: Aprinzi arzătorul pe maxim, îl duci brusc la minim, iar flacăra trebuie să rămână aprinsă, mică, albastră și stabilă, fără să se stingă și fără să sară. Se repetă proba cu o oală pe foc și cu o mișcare bruscă de aer, de exemplu la deschiderea ferestrei sau a ușii cuptorului.
Dacă minimul e reglat prea jos, flacăra se stinge singură exact când lași mâncarea la fiert lent. La aragazurile cu siguranță de flacără, gazul mai iese câteva secunde până când termocuplul se răcește și supapa taie alimentarea. La modelele vechi, fără siguranță de flacără, gazul curge liber în bucătărie până observi tu. De aceea un minim prea mic nu e o problemă de confort, ci de siguranță.
Dacă minimul e reglat prea sus, nu mai ai foc mic real: Sosurile dau în foc, laptele fuge, iar consumul crește degeaba.
Cuptorul are propriul arzător și propriul reglaj de minim, legat de termostat, și se verifică separat de ochiuri. Iar la conversia între gaz natural și GPL se schimbă atât duzele principale, cât și duzele sau șuruburile de by-pass, apoi se reface tot reglajul.
Cum arată o flacără reglată corect.
Ai un reper vizual pe care îl poți folosi oricând, fără scule. O flacără corect reglată este albastră, cu conuri interioare bine conturate, albăstrui-verzui. Stă lipită de coroana arzătorului, nu se ridică și nu pâlpâie. Are înălțime uniformă pe tot conturul și arde la fel la ochiurile de aceeași putere. Nu are vârfuri galbene permanente, nu scoate fum și nu lasă funingine. Fundul vaselor rămâne curat. Flacăra nu depășește marginea oalei: Ce iese pe lângă vas e gaz plătit degeaba, nu putere în plus. Sunetul este un susur uniform, nu un fâsâit puternic.
Un vârf galben apărut o clipă când sare un strop de mâncare sau de sare în flacără este normal. O flacără galbenă constant nu este niciodată normală și înseamnă ardere incompletă.
Ce se întâmplă dacă nu reglezi arzătoarele.
Prima consecință e la buzunar. Într-o ardere incompletă, energia gazului nu se eliberează integral: O parte pleacă în funingine și în monoxid de carbon, iar tu gătești mai lent și consumi mai mult pentru aceeași mâncare.
A doua e murdăria, care se autoîntreține. Funinginea se depune pe fundul vaselor, pe hotă și pe faianță, dar se depune și pe coroana arzătorului și pe orificiile lui, blocându-le treptat. Cu cât arde mai murdar, cu atât se înfundă mai repede, deci arde și mai murdar.
A treia e uzura aparatului. Coroana și capacul arzătorului se degradează la ardere incorectă, iar termocuplul se acoperă cu depuneri și nu mai încălzește suficient supapa de siguranță. Rezultatul e un aragaz care se stinge singur, aparent fără motiv, la câteva minute după aprindere.
A patra ține de aerul din casă. Orice ardere de gaz produce vapori de apă și dioxid de carbon, iar o ardere prost reglată adaugă și monoxid. Așa apar geamurile aburite, umezeala în bucătărie, ochii care ustură și durerea de cap după o oră de gătit.
Monoxidul de carbon: Riscul pe care nu îl vezi.
Aragazul este singurul aparat pe gaz din locuință care arde fără coș de evacuare: Toate gazele rezultate rămân în bucătărie. Când arderea e corectă, ele înseamnă în principal dioxid de carbon și vapori de apă. Când arderea e incompletă, apare monoxidul de carbon, un gaz toxic, incolor, fără miros și fără gust. Nu îl simți în niciun fel, iar organismul îl absoarbe în locul oxigenului.
Semnele de expunere sunt ușor de confundat cu o răceală sau cu oboseala: Dureri de cap, amețeală, greață, somnolență, lipsă de putere, confuzie. Un indiciu important este că simptomele apar în casă și se ameliorează afară, iar mai multe persoane din locuință le au în același timp. Copiii, vârstnicii, femeile însărcinate și persoanele cu afecțiuni cardiace sunt afectate mai repede.
Ce faci concret: Nu găti cu bucătăria complet închisă, folosește hota sau lasă o fereastră întredeschisă, nu acoperi și nu bloca niciodată grilele de ventilație, nu folosi aragazul ca sursă de încălzire și nu ignora o flacără galbenă.
Un detaliu pe care mulți îl trec cu vederea: detectorul de gaz metan te avertizează la scăpare de gaz nears, nu la monoxid de carbon. Sunt două gaze diferite și doi senzori diferiți. Pentru protecție completă îți trebuie fie ambele detectoare, fie un aparat combinat.
Și încă o separare importantă. Dacă simți miros de gaz, nu e vorba de ardere incompletă, ci de o scăpare: Nu aprinzi nimic, nu acționezi întrerupătoare, închizi robinetul, deschizi geamurile, ieși din locuință și suni imediat la Delgaz Grid, 0800 800 928.
Cât costă reglajul arzătoarelor.
Reglajul intră la Servicii Aragaz / Plită pe Gaz și costă 100 de lei doar manoperă sau 150 de lei cu materialele incluse (duze, furtun, robinet, garnituri, în funcție de ce e nevoie). Deplasarea este inclusă în Iași, Botoșani și în localitățile din jur.
Intervenția acoperă verificarea fiecărui arzător, curățarea sau înlocuirea duzelor acolo unde e cazul, potrivirea amestecului aer/gaz la arzătoarele cu registru reglabil, reglajul flăcării minime la fiecare robinet și la cuptor, verificarea termocuplului și a siguranței de flacără, controlul furtunului și al robinetului de alimentare și proba de etanșeitate la final, la toate îmbinările atinse.
Atenție la diferența dintre servicii: montajul complet al unui aragaz nou, racordat de la zero, este alt serviciu și costă 200 de lei. Reglajul unui aparat deja montat rămâne la 100 sau 150 de lei.
Lucrarea se execută de personal autorizat ANRE, autorizație EDIB nr. 24988, conform Legii nr. 123/2012 și normelor tehnice NTPEE-2018 (Ordin ANRE nr. 89/2018), care prevăd că intervențiile la instalațiile și la aparatele de utilizare a gazelor naturale se fac numai de operatori autorizați. Programări la 0742 235 821.
Bază legală: Lucrările la instalațiile de gaze naturale se execută de operatori autorizați ANRE, conform Legii nr. 123/2012 și normelor tehnice NTPEE-2018. IGN Service deține autorizația ANRE EDIB nr. 24988.


